În iulie 2026, un incident cibernetic a transformat un sistem IT esențial pentru piața imobiliară din România într-un exemplu concret despre cât de dependentă este activitatea economică de infrastructura digitală.
În data de 14 iulie 2026, ANCPI a constatat un acces neautorizat în infrastructura sa informatică. Investigația tehnică a confirmat ulterior un atac de tip ransomware, în urma căruia atacatorii au criptat și șters o parte din infrastructura de virtualizare care găzduia aplicațiile agenției. Infrastructura afectată a fost izolată, iar autoritățile au început procesul de investigare și restaurare.
Impactul a fost imediat: aplicația e-Terra, serviciile de e-mail și alte sisteme informatice ANCPI au devenit indisponibile. Pentru că o mare parte din fluxul cadastral este digitalizat, indisponibilitatea aplicației a însemnat că nu puteau fi înregistrate cereri noi și nu puteau fi soluționate cererile deja existente.
Din perspectiva Softlead, acesta nu este doar un incident de securitate cibernetică. Este un caz relevant despre ce înseamnă, în practică, digitalizarea unei activități critice.
Când software-ul se oprește, nu se oprește doar software-ul
Una dintre cele mai importante lecții ale incidentului ANCPI este că impactul unei aplicații software nu poate fi evaluat doar prin funcționalitățile sale.
e-Terra este, în esență, o componentă a unei infrastructuri digitale de care depind procese juridice, administrative și economice. Atunci când sistemul nu este disponibil, efectele se propagă către notari, avocați, agenții imobiliare, dezvoltatori, cumpărători și vânzători.
Asta înseamnă că, atunci când evaluăm un sistem software critic pentru business, întrebarea „Ce face aplicația?” nu mai este suficientă.
Trebuie să întrebăm și:
Ce se întâmplă dacă aplicația nu mai funcționează?
- Cât timp putem continua activitatea fără ea?
- Ce procese alternative avem?
- Cât de repede putem restaura serviciul?
- Unde sunt backupurile?
- Cât de recentă este ultima copie disponibilă?
- Cine ia deciziile în cazul unui incident?
Aceste întrebări țin de business continuity și disaster recovery, nu doar de departamentul IT.
Digitalizarea fără plan de continuitate poate crea o nouă vulnerabilitate
Digitalizarea elimină multe dintre problemele generate de procesele manuale. Reduce timpul de procesare, permite accesul rapid la informații și facilitează automatizarea.
Dar, pe măsură ce o companie sau o instituție mută tot mai multe procese în software, crește și dependența de disponibilitatea sistemelor.
Aceasta este o evoluție normală. Problema apare atunci când organizația digitalizează procesul, dar nu digitalizează și reziliența procesului.
Un ERP fără proceduri de backup și recuperare. Un CRM fără redundanță. O aplicație financiară fără plan de continuitate. O platformă de producție fără mecanisme de fallback.
Toate pot deveni puncte unice de eșec.
În cazul ANCPI, autoritățile au precizat ulterior că baza de date centrală a sistemului cadastral, care conține evidența proprietăților și a drepturilor reale asupra imobilelor, nu a fost afectată. De asemenea, ANCPI a precizat că dispunea de mai multe locații destinate stocării copiilor de siguranță.
Este o distincție importantă: securitatea datelor și disponibilitatea aplicației sunt două lucruri diferite.
Poți avea datele intacte și, în același timp, să nu poți utiliza serviciul care le procesează.
Backup-ul nu este suficient
Una dintre cele mai frecvente greșeli în strategiile de securitate IT este echivalarea backupului cu disaster recovery.
Backupul răspunde la întrebarea:
„Mai avem o copie a datelor?”
Disaster recovery trebuie să răspundă la o întrebare mult mai complexă:
„Cât de repede putem repune în funcțiune serviciul și cu ce pierderi?”
Pentru o aplicație critică, organizația trebuie să definească indicatori precum RPO – Recovery Point Objective și RTO – Recovery Time Objective.
RPO stabilește cât de multe date este acceptabil să pierzi în cazul unui incident. RTO stabilește cât timp este acceptabil ca serviciul să fie indisponibil.
De exemplu, pentru un sistem financiar critic, un RTO de 72 de ore poate fi inacceptabil. Pentru o aplicație internă utilizată ocazional, același interval poate fi perfect rezonabil.
Prin urmare, nu există o strategie universală. Nivelul de redundanță trebuie corelat cu importanța procesului pentru business.
Ce ar trebui să verifice o companie înainte de următoarea investiție în software?
Incidentul ANCPI poate fi un bun punct de pornire pentru orice organizație care își evaluează infrastructura IT.
Atunci când alegem un ERP, CRM, WMS, aplicație financiară, platformă de producție sau orice alt software critic, evaluarea nu ar trebui să se limiteze la preț și funcționalități.
Ar trebui analizate cel puțin șase dimensiuni.
1. Securitatea. Cum sunt protejate datele? Ce mecanisme de autentificare există? Cum sunt gestionate drepturile utilizatorilor? Cum sunt monitorizate accesările?
2. Backup-ul. Cât de des sunt realizate copiile? Unde sunt păstrate? Sunt independente de infrastructura principală? Sunt testate periodic?
3. Disaster recovery. Există un plan documentat pentru restaurarea sistemului? Cine este responsabil? Cât durează restaurarea?
4. Redundanța. Dacă un server, un centru de date sau o componentă software devine indisponibilă, există o alternativă?
5. Monitorizare și alertare. Organizația află că există o problemă înaintea utilizatorilor sau după ce procesul s-a blocat?
6. Business continuity. Există proceduri prin care activitatea poate continua temporar dacă aplicația nu este disponibilă?
Acestea ar trebui să devină criterii de achiziție, nu doar subiecte discutate după apariția unei probleme.
Un alt aspect important: testarea
Un plan de recuperare care există doar într-un document nu este suficient. Trebuie testat.
La începutul lunii august, ANCPI a anunțat că e-Terra nu va fi repusă la dispoziția publicului înainte de remedierea unor probleme tehnice identificate în urma testării. Testările au fost realizate de STS, DNSC și Cyberint, iar autoritățile au subliniat necesitatea verificării într-un mediu controlat înainte de reluarea activității.
Este o abordare relevantă pentru orice companie: nu testezi doar dacă aplicația funcționează în condiții normale, ci și dacă poate reveni corect după un incident.
Un sistem care funcționează perfect într-o zi obișnuită nu este neapărat un sistem rezilient.
Lecția pentru companii: nu cumpărați doar software, cumpărați capacitate operațională
La Softlead, vedem foarte des că procesul de alegere a unei aplicații software începe cu întrebări precum:
„Cât costă?”
„Are modulul X?”
„Se integrează cu aplicația Y?”
„Este în cloud?”
Toate sunt importante.
Dar, pentru sistemele care susțin procese critice, lista trebuie completată cu întrebări despre securitate, disponibilitate, recuperare, integrare și continuitate operațională. Pentru că valoarea reală a unei aplicații nu este dată doar de ceea ce poate face atunci când funcționează.
Este dată și de capacitatea organizației de a continua să funcționeze atunci când ceva nu merge conform planului.
ANCPI și o lecție importantă pentru digitalizarea României
Incidentul ANCPI ar trebui privit dincolo de controversa punctuală privind cauzele atacului sau responsabilitățile individuale.
Este o oportunitate de a pune o întrebare mai amplă:
Cât de reziliente sunt sistemele digitale de care depindem?
În ultimii ani, digitalizarea a fost măsurată în special prin numărul de servicii mutate online, aplicații implementate, documente eliminate sau procese automatizate.
Următoarea etapă ar trebui să adauge un nou indicator: cât de bine rezistă aceste servicii atunci când infrastructura este atacată, indisponibilă sau compromisă?
Pentru că digitalizarea matură nu înseamnă doar să poți face un proces online, înseamnă să îl poți face sigur, trasabil, disponibil și recuperabil. Iar aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care incidentul ANCPI le oferă companiilor și instituțiilor care își construiesc acum infrastructura digitală.
La Softlead, recomandăm ca evaluarea unei soluții software să pornească nu doar de la funcționalități, ci de la procesele de business pe care aplicația le susține, riscurile asociate și nivelul de continuitate de care organizația are nevoie. Pentru că alegerea software-ului potrivit nu înseamnă doar digitalizarea unui proces. Înseamnă construirea unei infrastructuri pe care compania să se poată baza și atunci când lucrurile nu merg conform planului.
