Înainte de a defini cele două direcții, o altă perspectivă este esențială: câte soluții de tip SaaS se pot poziționa ca fiind First-to-Market? Întrucât gradul și potențialul de inovație sunt relativ mici, cele mai multe dintre situații se opresc în drumul spre identificarea unui diferențiator și poziționarea pe piață ca fiind unic. Mai mult decât atât, o caracteristică esențială a acestui fenomen este dată de bugetele care pot susține sau nu o astfel de poziționare. Desigur, acestea sunt definitorii și pentru cazul doi, Fast-to-Market.
Iar alegerea între cele două direcții poate să arate cam așa:
De ce să alegi între alb sau negru, când poți, oricând, să folosești gri?
Conform unei lucrări redactată în anul 1993 de Peter N. Golder și Gerard J. Tellis, o analiză a pieței pionierilor de la acea vreme (First Movers) indica faptul că din 500 de branduri din 50 de industrii distincte, jumătate înfruntau eșecul ca business-uri. Aceeași analiză sublinia capacitatea de extindere și de a vorbi despre succes pentru liderii piețelor care au țintit creșterea rapidă (Fast Followers), aceștia fiind și cei care au intrat pe piață cu o medie de 30 de ani mai târziu decât pionierii.
Cursa pentru a fi primul la nivelul unei piețe poate avea beneficii evidente de marketing și de PR, prin asocierea directă cu un produs, un concept sau cu inovația, dar, în mod practic, succesul deschiderii unei uși nu are nicio legătură cu ceea ce înseamnă pătrunderea într-o lume. Pentru multe dintre cazuri, First Mover a purtat după sine semnul egalității cu eșecul.
Lipsa educării publicului, inexistența unei piețe mature, care să stăpânească deja decizia de achiziție și capacitatea de a face diferența dintre selecții emoționale și raționale, costurile necesare promovării inovației, toate acestea pot duce un start-up sau o companie care investește într-o nouă linie de business spre eșec. Și industria tehnologică nu duce deloc lipsă de astfel de exemple, pentru că vorbim despre cea mai dinamică zonă dedicată dezvoltării continue, iar unul dintre acestea este din 1998, când Goto.com, un start-up ce în prezent este parte a companiei Yahoo și poartă numele de Overture, a creat un motor de căutare de tip pay per click și un algoritm de advertiging, lansate într-una dintre conferințele TED. Doi ani mai târziu, Google lansa propriile sale sisteme cu aceleași roluri digitale. Google este o companie evaluată la o sumă de peste 20 de ori mai mare decât Overture.
De ce se poziționează companiile ca fiind Fast Followers?
O practică adesea criticată, dar atât de des întâlnită, mai ales în rândul start-up-urilor din tehnologie, este dată de lansarea unui produs înainte de stabilirea nevoii de consum/implementare/achiziție, înainte de înțelegerea problemelor reale ale consumatorilor direcți. Însoțită de acțiuni de PR consistente și agresive, alături de un produs insuficient testat sau cu eșecuri asumate, eșecul este unul previzibil.
În cazul produselor de tip SaaS, este necesar ca acestea să fie Fast Movers și nu First Movers. Elementele de noutate în cazul piețelor soluțiilor SaaS se bazează mai curând pe trenduri și pe capacitatea de anticipare a consumului pieței, mai puțin pe inovație. Acestea trebuie să fie mereu într-o continuă evoluție, prin oferirea experiențelor de utilizare fără probleme și însoțite de suport și de consultanță. Din nou, nici în aceste două cazuri nu putem să vorbim despre inovație. Rămâne constantă rapiditatea de a acționa.
Amazon. First-to-Market or Fast-to-Market as a SaaS?
Conform lansărilor Amazon, aceștia au adoptat strategia fast-followers pentru majoritatea produselor și serviciilor:
- 2007 Amazon Kindle (ebook reader, lansat la 3 ani după lansarea Sony Librie, și la 5 ani de la lansarea Palm Reader)
- 2007 Amazon MP3 (la 6 ani de la lansarea Apple iPod)
- 2012 Dynamo DB (bază de date noSQL, lansată la 3 ani de la lansarea MongoDB)
