In contextul bazelor de date si securitatii informatiei stocate, integritatea poarta distincte semnificatii. Una dintre acestea este data de calitatea datelor stocate in SQL Server. La acest nivel, exista dua componente implicate: modalitatea de introducere a datelor si procesele de validare a acestora.
O alta definitie a integritatii unei baze de date vine de la consistenta logica a elementelor ce alcatuiesc aceasta baza de date.
Pornind de la istoricul SQL Server din anul 2005, metoda de verificare a integritatii este cunoscuta sub denumirea de CHECKSUM. In momentul in care configuram o baza noua de date, aceasta va primi automat functionalitati deja customizate. In orice mod vom privi lucrurile, este cunoscut faptul ca anterior activarii comenzii Checksum, metoda de verificare automata este Torn Page Detection. In momentul in care se face o actualizare anticipata a bazei de date SQL Server 2005, metoda de verificare nu va prezenta update-uri.
Exista trei variante pentru setarea Page_Verify a bazei de date: Checksum, Torn Page Detection si None (nu a fost setata niciodata in mod automat de un anumit user, dar este folosita ca mod de verificare a integritatii unei baze de date). Pentru a putea vedea care este optiunea selectata, in casuta Database Properties se pot identifica aceste informatii (sau prin actionarea sys.databases).
Un aspect extrem de important in determinarea sau alegerea metodei de verificare este acela ca simpla validare a butoanelor Checksum sau Torn Page Detection nu inseamna si asigurarea securitatii bazei de date. De acest lucru se ocupa mai departe administratorii bazei de date, care trebuie sa se asigure ca exista activ un sistem de tip back-up permanent, ca toate modulele din baza de date sunt setate pe una dintre optiunile Checksum sau Page Verify, sa foloseasca functia Checksum pentru toate back-up-urile sau actiunile de tip Restore si, nu in ultimul rand, sa execute rulari dedicate integritatii cu scop de verificare a bazei de date.